Dacă ar fi să te gândești ca localnic ce ai mai și ”gustat” Bihorul primăvara ce ai putea recomanda unui turist sau vizitator împătimit de gastronomia locului pe care dorește să îl cunoască, cu siguranță “vărzarul” sau „vărzarea”, numit așa în funcție de zonă, ți-ar veni prima dată în minte.
O plăcintă întinsă, coaptă pe plită sau în tigaie, care contrar numelui nu conține varză, ci doar ceea ce primăvărateca grădină de lânga casa omului oferă: salată verde, ceapă verde, usturoi verde și mărar. Tăiate mărunt și “învelite” în brânză de vacă, “scoacă” cum îi zic priceputele gospodine rurale ce o produc tot în casă, acestea formează umplutura unei plăcinte ce îți livrează primăvara la pachet. După alimentația grea de iarnă, bazată în special pe carne și carne conservată, pe conserve la borcan sau butoi, cartofi, această plăcintă vine să de-a degustătorului nota de prospețime, de schimbare de anotimp culinar, e primul semn că vara cu bogăția sa de legume e pe cale să vină și că, dieta harnicilor oameni ce nu au pierdut legătura cu pământul ce îi hrănește va deveni mult mai variată.
Aparent pare o mâncare ușoară, aproape lacto-vegetariană, dar să nu ne înșelăm! Tradiția spune că minunatul disc de aluat umplut cu brânză și verdeață, dacă e făcută în tigaie, să fie friptă în unsoare, dacă e făcută pe plită seacă sau cuptor să fie unsă cu slănină afumată, cu “clisă”. Intervenție salvatoare pentru gurmanzi, aceaste note finale ale gătitului ei îi dă o savoare profundă, afumată, că să nu mai spunem și un aport de caloric ce dă putere de lucru și îmbie la mișcare.
În peregrinările făcute pe plaiuri bihorene nu ezitați, intrând într-o gospodărie țărănească, să o rugați pe gazdă să vă facă părtaș la o astfel de experiență gustativă. Cu siguranță primăverile ce vor urma se vor îmbogăți ca mirosuri, gust și savoare!