Peștera Vadu Crișului
Peștera Vadu Crișului a fost descoperită de Czaran Gyula și cei doi colaboratori ai săi, Karl Handt și Veress Istvan, la 10 noiembrie 1903. Descoperirea s-a făcut prin dinamitarea versantului, existând bănuiala că deasupra cascadei Vadu Crișului, ce poate fi văzută de pe aliniamentul căii ferate, s-ar afla o peșteră.
Contele Odon Zichy pe a cărui proprietate se afla peștera a dispus amenajarea ei cu podețe și scări de lemn, astfel încât în 1905 a fost deschisă spre vizitare, fiind considerată, la aceea vreme, cea mai frumoasă peșteră din Europa.
Prin peșteră curge un râu care, la 40 de metri de intrare, formează o cascadă de aproximativ 8 metri. Stalactite și stalagmite de forme și dimensiuni diverse pot fi observate pe toată lungimea peșterii, unele dintre ele purtând denumiri pline de imaginație ca: Mormântul lui Mahomed, Vulturul Alb, Eva, Barba profetului sau Albă ca zăpada și cei șapte pitici.
Peștera de la Vadu Crișului adăpostește una dintre cele mai bogate faune cavernicole din România. Aici se găsesc diferite specii de melci, viermi, insecte și crustacee, unele endemice. Peștera este bine populată de liliacul cu bot în formă de potcoavă.